Înainte de înființare
Analiza solului și a apei; corectarea amplasamentului și a nivelului de nutrienți conform rezultatelor. Verifică dacă metoda de măsurare a pH-ului corespunde intervalului țintă.
Pepinieră de afin
Fertilizarea afinului
Derulează pentru a descoperi
Fertilizarea afinului — calendar de bază
Fertilizarea minerală a afinului se bazează pe termene, nu pe o singură doză mare. Este un program de decizii pentru cultura în câmp în condițiile din Polonia; solariile și containerele cer un program separat și fertirigare. Pentru azot se recomandă îngrășăminte acidifiante, de exemplu sulfatul de amoniu (doză anuală 15–25 g/m²). Îngrășământul nu înlocuiește pH-ul corect, irigarea și rădăcinile sănătoase.
Apasă pe o etapă din axa timpului sau folosește săgețile
Înainte de intrarea în vegetație
Evaluează arbuștii, creșterile din anul trecut și rezultatele analizelor. Stabilește planul pentru azot. La umflarea mugurilor (aprilie) cade prima doză de azot în anii următori.
Creșterea de primăvară
Dacă fertilizarea este necesară, împarte-o în porții mici potrivite vârstei plantelor și umidității. În primul an, 1/3 din doză se administrează după prinderea plantelor. Urmărește EC și reacția arbuștilor; evită salinizarea.
Înflorirea și creșterea fructelor
Imediat după înflorire (a doua jumătate a lunii mai) se dă următoarea parte de azot. Îmbină observarea recoltei cu controlul irigării. Potasiul, magneziul și alte elemente se adaugă după confirmarea necesarului, nu după culoarea frunzelor.
Vara și perioada după recoltare
Ultima parte de azot cade în a doua jumătate a lunii iunie. Evaluează plantele și fă analiza foliară la un termen stabilit cu laboratorul. Nu prelungi de rutină azotul spre sfârșitul verii: lăstarii trebuie să se pregătească pentru iarnă.
Toamna și planul sezonului următor
Fosforul, potasiul și magneziul se aplică de obicei toamna, într-o singură doză — potrivește-o analizelor. Fă bilanțul recoltei, calității fructelor și analizelor; planifică corecțiile.
Azotul — cum împărțim doza
Fosfor, potasiu și magneziu: o singură doză toamna.
Doze de îngrășăminte — calculator
Introdu suprafața și alege elementul
| Element | Doza de element (g/m²) | Îngrășământ | Doza de îngrășământ (g/m²) | Pentru suprafața ta |
|---|---|---|---|---|
| Azot (N) | 3–5 | sulfat de amoniu | 15–25 | — |
| Azot (N) | 3–5 | azotat de amoniu | 11–18 | — |
| Azot (N) | 3–5 | uree | 6–11 | — |
| Magneziu (MgO) | 2–8 | sulfat de magneziu | 12–50 | — |
| Potasiu (K₂O) | 5–7,5 | sulfat de potasiu | 10–15 | — |
| Potasiu (K₂O) | 5–7,5 | sare potasică (clorură de potasiu) | 8–12,5 | — |
| Fosfor (P₂O₅) | 3–6 | superfosfat | 7,5–16 | — |
| Fosfor (P₂O₅) | 3–6 | fosfat de amoniu | 6–13 | — |
Valori orientative pentru afinul american; adaptează întotdeauna doza la analiza solului și a frunzelor și la vârsta plantației.
Afinul suportă greu clorurile — dacă se poate, alege sulfat de potasiu în locul sării potasice.
Un plan individual pentru cultivarea ta
Baza unui plan individual este: 1. analiza solului sau a substratului, 2. analiza apei de irigare. Includeți locația, soiurile, vârsta și distanța dintre tufișuri, tehnologia, istoricul fertilizării, rezultatele frunzelor și o descriere a problemei. Faceți fotografii de aproape și dintr-o perspectivă mai largă, de asemenea din partea inferioară a frunzelor și la rădăcini. Pe această bază, vom determina domeniul de aplicare a asistenței și teste ulterioare.
Cum să recunoaștem eventualele deficiențe?
Nutriția insuficientă cu azot poate duce la palirea generală a frunzelor și creșterea limitată. Evaluați creșterea, vârsta plantelor și istoricul fertilizării. Înainte de a crește doza, excludeți problemele de rădăcină și apă; o plantă deteriorată poate să nu absoarbă nutrienții în ciuda prezenței lor în substrat.
Diagnosticul frunzei pas cu pas
Unde încep modificările?
Cum arată modificările?
Cum arată modificările?
Azot – creștere mai lentă și frunze mai ușoare și bătrâne
Nutriția insuficientă cu azot poate duce la palirea generală a frunzelor și creșterea limitată. Evaluați creșterea, vârsta plantelor și istoricul fertilizării. Înainte de a crește doza, excludeți problemele de rădăcină și apă; o plantă deteriorată poate să nu absoarbă nutrienții în ciuda prezenței lor în substrat.
Fier – cloroza frunzelor tinere
Spațiile ușoare dintre nervurile de pe nervurile mai verzi ale frunzelor tinere pot indica o problemă cu disponibilitatea fierului. Verificați pH-ul zonei rădăcinilor și a apei de irigare. Numai conținutul ingredientului din îngrășământ nu va rezolva cauza disponibilității necorespunzătoare.
Magneziul – modificări ale frunzelor mai vechi
Cu o deficiență de magneziu, părțile exterioare ale frunzelor mai vechi pot deveni galbene sau roșii, în timp ce partea din mijloc rămâne mai verde. Modificările trebuie comparate cu decolorarea naturală de toamnă și alte stresuri. Bazați-vă evaluarea pe data de debut, distribuția simptomelor și analize.
Mangan — frunze tinere palide cu rețea verde de nervuri
Frunzele tinere se decolorează între nervuri, iar o rețea fină de nervuri rămâne verde. Se confundă ușor cu lipsa fierului și depinde adesea de pH și de condițiile din zona rădăcinilor; începe cu pH-ul și o analiză.
Sulf — frunze tinere uniform deschise
Frunzele tinere sunt verde deschis sau gălbui pe tot limbul, inclusiv nervurile. Spre deosebire de lipsa azotului, schimbările încep de la vârful lăstarilor. Simptom rar; exclude mai întâi alte cauze.
Calciu — frunze tinere deformate și vârfuri uscate
Frunzele tinere pot fi deformate, cu margini și vârfuri brunificate, iar vârfurile lăstarilor se pot usca. Afinul cere sol acid, deci aplicarea de var fără analiză poate dăuna; evaluează simptomele împreună cu analizele.
Bor — vârfuri și muguri uscați
Vârfurile lăstarilor pot brunifica și se pot usca, mugurii pot cădea, iar frunzele tinere pot fi îngroșate sau fragile. Intervalul dintre deficit și exces de bor este îngust; nu-l aplica fără analiză.
Zinc — frunze mici și internoduri scurte
Frunzele noi sunt mai mici și mai înguste, internodurile scurte, iar vârfurile par rozete. Rădăcinile deteriorate sau un pH nepotrivit pot arăta similar; evaluează împreună cu o analiză.
Cupru — lăstari tineri veștejiți
Lăstarii tineri pot păli, se pot veșteji și usca de la vârf, iar frunzele se pot decolora. Lipsa cuprului este rară; boli, secetă și rădăcini deteriorate arată similar.
Potasiu — margini arse la frunzele bătrâne
Frunzele mai vechi pot avea pete mici și margini sau vârfuri brune, arse, uneori ruginii. Arsurile cauzate de săruri sau seceta arată similar; compară cu analiza substratului și a salinității.
Fosfor — frunze închise, violacee și creștere slabă
Plantele cresc slab, frunzele sunt verde închis, iar cele vechi pot deveni violacee sau brunii. Frigul și rădăcinile care lucrează slab dau o culoare similară; verifică condițiile înainte de fertilizare.
Molibden — frunze palide, marmorate, cu pete
Frunzele pot fi palide, galben-lămâie, cu pete între nervuri. Este un deficit foarte rar; de obicei în spatele acestui aspect sunt alte cauze, deci e nevoie de analiză.
Simptomele nu se potrivesc?
Fotografiază întreaga plantă și ambele fețe ale frunzelor. Verifică analiza solului sau a substratului și a apei, pH-ul și starea rădăcinilor. Dacă e nevoie de analiză foliară, stabilește cu laboratorul termenul și modul de recoltare.
Este o indicație pentru investigații suplimentare, nu o rețetă gata făcută de fertilizare.
Întreabă despre analiză și plan →Trei pași înainte de corectarea fertilizării
Faceți fotografii ale întregii plante și ale ambelor părți ale frunzelor. Verificați analiza curentă a solului sau a subsolului și a apei. Dacă este necesară analiza frunzelor, conveniți cu laboratorul asupra datei și metodei de recoltare a probei. Abia apoi alege corectia; o imagine universală a deficiențelor nu va înlocui diagnosticul de afin.
